Visitators - 20.01.2013

Visitators: 20.01.13

Flag Counter
Se afișează postările cu eticheta dor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dor. Afișați toate postările

joi, 4 iulie 2013

ELEGII


 

     - Elegia I  - 



cândva, mi-ai dăruit
din bolta ochiului tăcut
dulceața-n valuri de lumină,
să mă mai spele cu-n sărut
de răsărituri, zile însorite
ori seri în stropii ploii
sau nopțile albaste cu luna plină.
am așteptat evlavios
cuvântu-ți întrupat
eterna dezmierdare,
dar ochiul tău
s-a-ntors mai țintuit
spre alte șoapte de tine flămâde,
să soarbă cu sete din timpul pierdut
din clipa netrăită-n vise dorite.
nu plâng, nu plâng !
hrănește-te cu sfânta bucurie
chipu-ți în al meu gând
și vorbele tale, sunt murite.


- Elegia II - 

sărută-mi ochii
cu necredința veșniciei păgâne,
și-a inimii-nstelate
răsfrântă-n floarea de tăciune !
nu-ți mai vreau speranța
de pe drumuri să m-adune,
nici cuvânt al bucuriei
din coardele minunii.
am învățat tăcerea
din boarea florilor
și-am plâns cu ele durerea
din privitu-ți ochilor.
îngândurat,
sufletu n-o să-mi mai plângă !
sub pleoapa ochiului adunat
lacrimile-mi au să-nvingă.
rămâi în măreția ta
rămâi lumina zărilor
eu, nu te-oi mai chema
să-mi fii câmp al întristărilor. 

- Elegia III  -

ochiul tău
cel mult albastru
e oceanul înghețat.
parcă-ar fi un ochi de astru
de prin zare adunat.
buza ta care șoptește
versuri spuse-ncetișor,
gândul , eu ți-l simt plecat
prin iubire zburător.
dar ce-mi dai, iar nostalgie
îmbrăcată în durere ?!

te-am dorit cu bucurie,
tu mi-ai răsădit tăcere.
și de crezi că-s rază spartă
pe o frântură de drum,
sau o frunză trist plecată
de pe creanga de salcâm,
te înșeli în presimțiri
și-n lumina care doare,
fi-va-ne doar amintiri,
și a dragostei ce moare !
 
 
- Elegia IV -
 
sunt Dunărea cu lacrima albastră
și Bărăganul, îngălbenit de soare.
sunt vântul adiat
al florii din fereastră,
balada pământului
cântată pe-nserare !
sunt răsăritul spulberat
din delta stufului;
și strigătul de păasări
brodat în zări -
sunt geamătul de ăpiatră
din albia fluviului -
și pasul Chiralinei,
dincolo de mări.
sunt strigăt rătăcit,
ca punctele-n eter
și florile din câmp
și iarba cea uscată.
parfumul salcâmului
plecat spre cer,
ciulin trist din Bărăgan
doar de tine-ndrăgostită. 



-  Elegia V -

o ploaie aș vrea să fii,
trupul să-mi îmbrățișezi
doar cu lacrimi argintii.
să fii un vântuleț aș vrea
să-mi picuri rouri verzi,
și-un crâng de raze adormite
cu care numai tu
să mă săruți pe frunte.
și din fântâna inimii
din adâncul nepulsat
să-mi dăruiești cuvinte
sufletului încrispat.
să fii un lan de grâu enorm
în care maci să adunăm,
îmbrățișări țesute în mătase
tivite de iluzii drăgăstoase.
să fii ca tâmpla cerului
și drumul de la el la vis,
să fii fântâna dorului
de lacrimile mele cuprins.

eu în palme să tă-ți cuprind
gându-ți ce nu l-am știut,
taina clipei poposind
cu un zâmbet murmurit.  



- Elegia  VI -

ești ultimul cavaler
venit de pretutindeni,
o, nici nu știi
că te aștept de veacuri...
să te privesc șoptindu-ți:
ești drumul singuratec
de ură și de bucurie,
ești cuibul inimii-ntristate
c-această clipă n-o să fie.
ești drumul meu
nemărginit sub soare,
ești apa, ce-mi udă setea
și hrana venită târziu,
din con , a mea stea
și al tău bin plumburiu.
te-adulmec ca vântul
nevânt presimțit,
răstignește-mi gândul
prin buze șoptit. 


-  Elegia VII  -

dorule cu gene albe
mi se pare ochii tăi
precum florile de salbe
strânse-n mai se pe sub ploi !
pe pământ sălbăticit
de dorinți uscate
prin briza de vânt topit
în lacrimi împiedicate.
peste chipul tău și-al meu
în murmur șoptit
strânse-n palme de-amundoi
prin sărut sălbăticit;
sfânt, curat și scurs pe buze
când pe pieptul cel bălai
prin priviri demult nespuse
de atunci, din luna mai.
luna mai, a vindecării
bolta noastră a raiului
ochi în ochi, trup lângă trup,
sub rochița cerului.


CĂRȚILE MELE ON-LINE

ACCESAȚI ȘI CITIȚI DIN ACESTE CĂRȚI
PENTRU SUFLET ȘI SPIRIT ;
VĂ VEȚI BUCURA !