Visitators - 20.01.2013

Visitators: 20.01.13

Flag Counter

Lucrări din expoziții



                 
               MONUMENTE  ISTORICE  MURESENE

                         Tg.-Mures ian.-feb. 2011


























































 

SFÂNTA MĂNĂSTIRE SUCEVIŢA  - 
 locaş de închinăciune şi cultură 
Expoziţie de grafică 
donata M-rii Suceviţa
Anul 2006, la împlinirea a 4oo de ani de la ctitorire
 de către IEREMIA și SIMION MOVILĂ 






















       Mănăstirea Suceviţa este un simbol al artei moldoveneşti din veacurile XV - XVI, nu este ctitoria unui singur domnitor, ci al unei familii boiereşti, care a  dat ţării un mitropolit, Petru Movilă şi doi domnitori, Ieremia şi Simion Movilă.
       Movileştii fac parte din marea  boierime ridicată de Stefan cel Mare, din rândul boierimii de ţară, după ce au participat la lupta de la Războieni, în urma invaziei  turceşti din 1476.  Acesta este un certificat de nobleţe dat de Stefan, Movileştilor. 
Cea mai veche reprezentare a stemei complete a  Movileştilor este cea din sigiliul hatmanului Simion, fratele lui Ieremia Movilă, aplicat pe un document din anul 1599.
Aceasta cuprinde;
                          - săbiile, stema de neam a Movileştilor.
                          -cele 3 lănci,armele polone Jelita.
                          -semilunele şi crucea, stema de neam a Elisabetei Movilă
                          -spada şi toarta de galeră, armele polone Nowina.
                          -capul de bour şi scutul central, stema Moldovei.
       Pentru prima dată vedem în câmpul roşu acvila din cimiorul construcţiei eliptice de coif, simbolul heraldic al Poloniei, cu ecusonul familiei lui Sigismund III Wasa.
       Toate aceste concesiuni, au loc după înscăunarea lui Ieremia Movilă.Gheorghe Movilă, ierarh luminat  al timpului său,a participat la înfiinţarea Patriarhiei ruse. Împreună cu familia sa a lăsat moştenire Bisericii şi urmaşilor - tezaurul de evlavie.
       Mănăsirea Suceviţa este una din cele mai alese lăcaşuri ale spiritului creator şi artistic al poporului nostru. Gheorghe Movilă,a fost unul dintre marii vlădici înţelepţi ai Ortodoxiei poporului nostru,care a învrednicit Biserica Moldovei în tot cursul istoriei sale.
       Pomelnicul triptic al Mănăstirii Suceviţa precum şi documentele din perioada 1490 - 1507, menţionează pe un strămoş al Movileştilor,boierul Cosma Moghilă, care a deţinut funcţia de paharnic în divanul ţării. Pretenţiile dinastice ale familiei Movilă se legitimează
pe linie maternă prin Maria,soţia lui Ioan Movilă, pârcălab de Hotin în a II a domnie a lui Petru Rareş şi logofăt în prima domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu, tatăl principalilor trei ctitori;Mitropolitul Gh. Movilă, Simion şi Ieremia Movilă.
       La Suceviţa, nu s-a păstrat nici o pisanie care să precizeze numele ctitorilor. Din aceste documente însă, reiese, că iniţiativa înfiinţării acestui aşezământ  monahal se datorează lui Gh. Movilă, care s-a călugărit de tânăr la M-rea Probota, apoi a urcat treptele bisericeşti, ajungând episcop de Rădăuţi, devenind păstorul creştinilor din Moldova , prin a fi apoi mitropolit. Acţiunea sa ctitoricească se referă la existenţa anterioară a sihăstriei de călugări, în jurul unei biserici de lemn.
      Dacă din biserica de lemn se mai cunoaşte doar locul unde era Sf.Altar, marcat de Crucea de lemn de pe dealul Furcoi, din faţa actualei mănăstiri ( în schimb s-a perpetuat sărbătorirea hramului ei -Schimbarea la Faţă a Domnului, 6 august ca hram al mănăstirii , deşi biserica mare din incintă are hramul Înălţarea Domnului.)
       Incinta Mănăstirii Suceviţa, este aproape pătrată.Zidurile sunt foarte groase de aproape 3 metri şi au o înălţime de aproape 6 metri.Patru turnuri de colţ şi unul de intrare, pe latura dinspre nord, măresc impresia de cetate medievală. Turnul- clopotniţă, situat în colţul din N-V al incintei, are planul pătrat şi este întărit spre exterior cu trei masive contraforturi etajate .La primul etaj, s-a amenajat atelierul de pictură al mănăstirii.
La clopotniţă se ajunge anevoios, deoarece se urcă pe o scară în spirală săpată în grosimea zidului. Din încăpere, vizibilitatea este amplă de jur-împrejur.Aici se păstrează două clopote comandate de Ieremia Movilă. Pe clopotul mare se poate citi anul donaţiei;1605, şi pe ambele este imprimată Învierea Domnului. Turnul de la intrare, este pătrat, la mijlocul laturii nordice, deasupra Gangului. Pe faţa de la intrare, pot fi văzute emblemele mănăstirii; Stema Moldovei- sculptată în piatră şi scena” Învierii Domnului.” Drumul de strajă de pe latura de nord a fost închis  din secolul 19, cu o galerie de lemn, ale cărei ferestre mai păstrează şi astăzi geamurile de epocă lucrate manual prin anul 1867. Majoritatea clădirilor de locuit ce cuprinde stăreţia, arhondaricul, chiliile, trapeza şi paraclisul în care se slujeşte zilnic , sunt în partea estică. Arhitectura Mănăstirii Suceviţa, constitue o recapitulare de principii de construcţie ecleziastică. din Moldova  din veacul 15 - 16, prin care se consideră mănăstirea ca testament al artei moldoveneşti din secolul 17. Decoraţia faţadelor mănăstirii  Suceviţa , este mai simplă decât cea tradiţională, în sensul că se renunţă la şirul de ocniţe situate sub cornişă, păstrându-se doar faţadele înguste, dispuse pe abside, care prin ritmul lor egal şi linia suplă, accentuează proporţia armonioasă a construcţiei. Această derogare de la tradiţie poate să fi fost dorinţa ctitorilor de a oferi picturii exterioare, o suprafaţă cât mai mare de desfăşurare.
       Anonimatul picturii a privat posteritatea de a cunoaşte autorii unor capodopere de artă bizantină, sau post- bizantină. Însă la Suceviţa s-a păstrat o însemnare foarte preţioasă, făcută de smeritul ieromonah Enoh,clisiarul Sfintei Mănăstiri, pe foaia de  gardă a unui vechi manuscris; Tipicornul, aflat în biblioteca mănăstirii, tradus foarte corect abia în anul 1964, în care se spune; anul zugrăvirii bisericii 1596, iulie 22 de către  Ioan Zugrav şi fratele său Sofronie şi pristov ieromonahul Visarion.
       Pictura interioară şi exterioară, făcută de aceşti fraţi, umple şi astăzi cu evlavie măreaţă „Rugăciune a tuturor sfinţilor” sau înspăimântarea în faţa iadului pe cei ce cad de pe „Scara Virtuţilor.” Aceasta invită pe privitori la folositoare reflecţii. Pictura Mănăstirii Suceviţa este originală în ansamblul artei moldoveneşti din secolul 16. La Suceviţa domină cromatica de verde, evidenţiată  într-o multitudine de nuanţe,precum la Voroneţ este albastrul .
        Din anul 1936, obştea mănăstirii este formată din călugăriţe ( astăzi fiind peste 50 de vieţuitoare), ce-şi împletesc munca primordială - rugăciunea - cu munca de toate zilele; gospodărire şi îngrijire a aşezământului, păstrându-l pentru credinţă. 
                                                             




                                   
                     CHIȘINĂUL la inceputul sec.XIX 
                                 expoziție de grafică                               
                            Biblioteca B.P.-Hasdeu
                               
Chișinău,oct. 2011, donație,










 



 





 








 

 









 



 


„Lui Mihai Eminescu „
Ştiu cândva la miez de noapte
Ori la răsărit de Soare ,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi ploape.
S-o lăsaţi aşa, deschisă ,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai deăparte
Ce n-a dovedit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium .
- Grigore Vieru -

„Chişinău- oraşul"PORŢILOR SFINTE". Iată această grafică a mea executată în peniţă, reprezintă imaginiale oraşului din perioa începutului de secol al -XIX-lea. Clădiri şi monumente cu o ahitectură unică în felul ei, reprezintă buchetul meu de crini, dăruit cu dragoste şi pioşenie, semenilor mei, care trăim, iubim, cântăm şi plângem, în aceiaşi limbă a lui EMINESCU.
Grafică şi text - Constanţa Abălaşei-Donosă, 

CĂRȚILE MELE ON-LINE

ACCESAȚI ȘI CITIȚI DIN ACESTE CĂRȚI
PENTRU SUFLET ȘI SPIRIT ;
VĂ VEȚI BUCURA !